Styx.MyForum.ro

Sisif · Administrator Data inscrierii: 24/Iun/2007 Mesaje: 46

Încã de îndată ce Platon a scris “Critias” ºi “Timee”, Atlantida a ajuns un nume cu o foarte mare vigoare de evocare. Dupã Platon, legenda continentului pierdut a fost descoperitã de legislatorul Ahtenes Solon în Sais (Egipt). Acolo, un preot bãtrân a descifrat pe un papirus vechi cum un mare continent situat dincolo de “Coloanele lui Hercule” a fost distrus pentru ca locuitorii acestuia sã fie pedepsiþi pentru impietatea lor.

O altã “epocã de aur”

Exista, pe vremuri, dacã dãm crezare legendei, o insulã regalã Basileia, pe care se înãlþa impunãtorul castel al regilor atlanþi, precum ºi templul ridicat în cinstea lui Triton. Acolo atlanþii exploatau un metal necunoscut nouã numit “orichalc”.

Încã de la început, ideea Atlantidei a fost asociatã cu legendele si cu ocultismul. Chiar dacã s-ar dovedi vreodatã cã nu este decât o legendã, deºi discuþiile ºtiinþifice bazate pe studii de geologie, arheologie ºi culturã sunt atât de diverse ºi de înverºunate încât este greu de crezut cã vor avea sfârºit vreodatã – Atlantida rãmâne în acelaºi timp un tãrâm simbolic, o metaforã a înþelepciunii strãvechi, acum pierdutã cu desãvârºire sau poate doar ascunsã.

Cercetarea întreprinsã de Solon în Egipt simbolizeazã de fapt veºnica aspiraþie a lumii antice greceºti, ca ºi a civilizaþiilor care au succedat-o, de a descoperi cunoaºterea pierdutã de care dispunea umanitatea în Epoca de Aur – cea de dinainte de Potop.

Ipotezele legate de existenþa Atlantidei au continuat sã însufleþescã imaginaþia inspirând toatã istoria Renaºterii – dar s-au înmulþit prin secolul al XVIII-lea, odatã cu “moda” antichitãþilor greceºti ºi “redescoperirea” civilizaþiei misterioase a druizilor, dar ºi odatã cu înflorirea hermetismului.

Darwin sau Atlantida

În 1882 Ignatius Donnelly a publicat lucrarea “Atlantis, or the antedeluvian world” (“Atlantida sau lumea cândva de potop”) în care îºi formula premizele ºi concluziile sale în cel mai pur stil victorian. Aceasta a avut o foarte mare influenþã asupra doamnei Blavatsky, precum ºi asupra discipolului ei Walter Scott-Elliot, care au integrat apoi Atlantida în sinteza lor despre ocultism.

În cartea sa “Doctrina Secretã” apãrutã in 1888, fondatoarea Societãþii Teosofice a urmãrit sã combatã, din punct de vedere inþiatic, teoria darwinistã a evoluþiei. Astfel, Atlantida se potrivea perfect argumentaþiei doamnei Blavatsky, care susþinea cã nenumãrate rase umane s-au succedat pe Terra în afara celei pe care o cunoaºtem ºi cãreia îi aparþinem.

Printre aceste rase dispãrute, cea de-a IV-a ar fi trãit în Atlantida. Rudolf Steiner (un alt exponent important al ocultismului secolelor XIX-XX), deºi el însuºi adversar al teoriilor ºi principiilor Societãþii Teosofice, a recurs la facultãþile paranormale de clarviziune cu care era înzestrat, pentru a descoperi rãspunsul la întrebãrile teosofilor. Cercetând cliºeele Akasha-ice (Memoria Universalã – plan paralel în care sunt înregistrate fidel, ca într-un gen de bibliotecã a destinelor, toate evenimentele petrecute vreodatã în acest Univers), Steiner descrie ceea ce s-a petrecut în Atlantida. El spune cã atlanþii gândeau în imagini (este neobișnuit de menþionat cã ºi celebrul savant Albert Einstein mãrturisea cã procesul sãu de gândire nu se realiza în cuvinte ci în imagini), aveau o memorie extraordinarã ºi foloseau puterea latentã, nebãnuitã, a plantelor pentru a-ºi dirija vehiculele aeriene. Cei mai evoluaþi dintre ei erau grupaþi în Asia Centralã sub conducerea unui mare preot, ºi supuºi unei educaþii spirituale cu totul deosebite care le permitea cunoaºterea deplinã a tuturor misterelor ºi înþelegerea puterilor divine. Acesta ar fi grupul din care, conform teoriei sale, au coborât primii preoþi-regi ai rasei arienilor.

De la Grãdina Raiului la nazism

Prezenþa acestei idei de rasã arianã purã, asociatã cu ipoteza existenþei Atlantidei, prinsã la rândul sãu în angrenajul ocultismului, a dus din pãcate la devierile ºi fanatismul nazismului. Astfel, ºcoala Teosoficã a doamnei Blavatsky, în dorinþa de a se opune dominaþiei materialismului, a integrat în sinteza despre ocultism ºi ideile ºcolii filosofice a “difuzioniºtilor”.

Aceºtia studiau migraþia popoarelor primitive pe baza informaþiilor furnizate de arheologie. Una din teoriile favorite ale difuzioniºtilor este aceea cã întreaga civilizaþie ºi-a avut leagãnul de origine într-un singur loc pe Terra, care, pentru spiritele religioase, este desigur Grãdina Raiului. Astfel se justificã ideea unei rase superioare, purtãtoare a cunoaºterii, exponentã supremã a civilizaþiei umane, ca de exemplu ºi exacerbarea aberantã a acestei teorii în cazul naziºtilor.

Cel mai influent teoretician al Atlantidei ariene a fost profesorul Hermann Wirth, specialist flamand care a susþinut cã o religie pur monoteistã s-a nãscut în Atlantida ºi s-a rãspândit în întreaga lume, lasând în urma sa o mulþime de simboluri. Wirth ºi-a conceput cercetãrile cu sprijinul guvernului nazist.

Tot o teorie destul de ciudatã, aparþinând filosofiei celui de-al III-lea Reich, este cosmologia glaciarã a lui Hans Horbinger. El susþine ideea cã Terra a avut de-a lungul timpului, succesiv, mai mulþi sateliþi, care au sfârºit prin a cãdea pe pãmânt. De fiecare datã aceste “Luni”, cãzând, au distrus câte o civilizaþie. Cãderea ultimei dintre ele a provocat Potopul, ducând la scufundarea Atlantidei. Astfel, pentru Hitler ºi naziºti, existenþa continentului atlant era un fapt indiscutabil.

Edgar Cayce a "vãzut" Castelul Regal

Marele medium ºi clarvãzãtor Edgar Cayce a fãcut mai numeroase relatãri despre Atlantida. El a analizat de asemenea “înregistrãrile temporale” din Akasha ºi a descris continentul acum scufundat ca fiind locuit pe atunci de fiinþe evoluate posedând o tehnologie avansatã. De asemenea, el a prezis reapariþia vestigiilor clare ale Atlantidei în anul 1968 sau 1969.

În 1956, Jurgen Spannuth, în urma unor ani de cercetãri, a stabilit cã Atlantida ar fi trebuit sã se situeze în largul insulelor Heligoland. El s-a bazat mai ales pe legendele pescarilor bãºtinaºi, în care se vorbeºte adesea despre “castelul din mare”. Spannuth a organizat scufundãri în acele locuri ºi se pare cã a descoperit realmente niºte ruine ale unor ziduri. Dacã astea aparþin sau nu Castelului Regal al Atlantidei, rãmâne de vãzut.

Oamenii zei

Mai recent, s-a spus cã civilizaþia atlantã descrisã de Platon prezintã asemãnãri frapante cu civilizaþia minoicã din Creta, din perioada 2500-1500î.d.H. Cataclismul cãruia i-ar fi cãzut pradã Atlantida ar fi fost, în acest caz, erupþia vulcanului din insula Santorin din nordul Cretei, care a avut loc circa în anul 1500 î.d.H. Aceastã erupþie a fost însoþitã de cea mai puternicã activitate seismicã ce a fost înregistratã vreodatã pe Terra ºi a devastat toatã regiunea orientalã a Mediteranei, ducând la prãbuºirea civilizaþiei minoice.

De asemenea, nu sunt deloc de neglijat vestigiile asemãnãtoare ale civilizaþiilor extrem de vechi aflate în diferite zone ale globului, ele fiind rãmãºiþe ale ºtiinþei atlante. Astfel se explicã motivul piramidelor, de exemplu, prezent atât în Egipt cât ºi în America de Sud, cum ar fi ºi toate legendele, întâlnite în multe culturi antice, ale strãmoºilor oameni-zei veniþi pe mare dintr-o þarã care s-a scufundat în ape.